Când pică soarele-n apus, mă petrece un fior –
Soarele cade răpus şi mă petrece un fior;
Umbra se zbate de perete, iar eu mă zgudui pe covor.

Ceasul bate ora şapte şi nu pot să mă ridic –
Şapte umbre urlă-n şoapte şi nu pot să ma ridic;
E prea mult zgomot, prea mult zgomot şi strig până nu mai pot să strig.

Infirm, mă freamăt şi foşnesc, lumina tremură şi moare –
Şi nu pot să-mi amintesc, lumina tremură şi moare;
Dansează umbre dislocate prin ţesături de disperare.