Aceiaşi draci

Voi draci spurcaţi, năluci bătrâne,
Nu va ajuns de cât vă tot lovesc?
Ce dacă nu vă pot răpune, mă?
Încă respir, mă mişc, încă trăiesc.

Unde te duci, vecine, cu dracii după tine?
Îi plimb la deal, să-i obosesc.

Advertisements

Drac albastru

Foaie verde, drac albastru,
Mă făcuşi într-o sihastră,
De stau noaptea la fereastră
Şi tu stai să-mi scârmi în ţeastă.

Foaie verde de cucută,
Şi n-adorm decât băută
Şi mă scol cu perna udă,
Că tot stai să-mi faci în ciudă.

Foaie verde, mătrăgună,
Mai taci dracului din gură!
Se fac ore din minute
Când doar gura ta s-aude.

Foaie verde, mărăcine,
Dracule, şi nu e bine.
Te îndur de ani de zile,
Dar tu nu te-nduri de mine.

Foaie verde de secară,
Azi i-aşa frumos afară,
Dracule, şi astă seară
Cred c-am să mă duc la gară.

Foaie verde, iarbă fină,
Ş-am să-mi las capu’ pe şină,
Vie trenu de-o să vină,
Durerea de mi-o alină.

Rutină

Pute a rugină-ntre cartoane,
La capăt de oraș, într-un tunel,
Unde urcă fum din tomberoane
Și petrolu-mpinge prin burlane
Cenușă peste grinzile de fier.

În mahala, un maxilar de crom
Scârțâie-ntr-o tocită față
S-aducă aleile la viață
Printr-un strident, “Oase vechi luăm.”
Și mașinile fac șir spre piață.

Doina oinistei

Întru suiş de pulbere spre cer,
Pe sub năduf de soare descompus
De finele lui august, la apus,
Umblam un câmp de sânge criminal
Prin bolovani la vale şi la deal –
Cu gând de-a scoate fierul din oţel.

Şi-mi turuiau dracii în cerebel
Ca grindina-ntr-un baldachin stricat;
Sincopă de curaj mecanizat
Pe-un cuget lacunar, apăsător,
De-obsesie, angoasă, şi de dor –
Care-mi pompa prin vene antigel.

Când un parfum purtat de vânt
A pus capăt reveriei;
M-a ridicat şi m-a împins plângând,
Râzând, peste pragul isteriei,
Căci am privit spre briză ş-am văzut
Toţi macii înfloriţi înfipţi în lut
Cum veştejesc, şi am ştiut…

Adina stă sucită sub pământ.

Apusenie

Când pică soarele-n apus, mă petrece un fior –
Soarele cade răpus şi mă petrece un fior;
Umbra se zbate de perete, iar eu mă zgudui pe covor.

Ceasul bate ora şapte şi nu pot să mă ridic –
Şapte umbre urlă-n şoapte şi nu pot să ma ridic;
E prea mult zgomot, prea mult zgomot şi strig până nu mai pot să strig.

Infirm, mă freamăt şi foşnesc, lumina tremură şi moare –
Şi nu pot să-mi amintesc, lumina tremură şi moare;
Dansează umbre dislocate prin ţesături de disperare.